Colonul iritabil reprezintă o patologie funcţională care nu are o cauză aparentă, având însă o mare răspândire în populaţie. Această afecţiune este caracterizată prin durere abdominală şi tulburarea tranzitului intestinal (diaree, constipaţie sau alternanţă diaree-constipaţie).
Simptomele pot fi continue sau intermitente şi sunt prezente pe o perioadă de cel puţin 3 luni pentru ca diagnosticul de colon iritabil să fie luat în consideraţie. Diagnosticul de colon iritabil se face prin excluderea bolilor organice ale colonului, deci pe baza unor explorări paraclinice.
Intervenţia nutriţională în sindromul colonului iritabil trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte:
- Factori alimentari care influenţează motilitatea: fibrele, grăsimile şi cafeina
Fibrele: Este recomandat ca pacienţii cu acest sindrom să crească aportul de fibre, în primul rând pentru a combate constipaţia. Astfel, o dietă bogată în fibre nu doar că poate ameliora constipaţia, ci poate accelera şi tranzitul intestinal şi poate contribui la reducerea presiunii din interiorul colonului. Mai mult, un aport crescut de fibre este asociat cu scăderea concentraţiei intraluminale de acizi biliari, fapt ce poate reduce activitatea contractilă a colonului. Există două tipuri de fibre alimentare – solubile şi insolubile. Fibrele solubile se găsesc în fructe şi cereale şi sunt fermentate în colon pentru obţinerea de acizi graşi cu lanţ scurt. Surse bune de fibre solubile sunt ovăzul, seminţele psyllium, pectina şi guma guar. Fibrele insolubile se găsesc în învelişul exterior al boabelor de cereale. În general, este recomandat să consumăm 20-30 de grame de fibre zilnic. Aportul de fibre trebuie să fie crescut gradual în sindromul colonului iritabil, crescând simultan şi aportul de apă. Tipul de fibre ales diferă în funcţie de simptomele cu care se confruntă fiecare pacient, fiind ales, de preferat, la recomandarea unui dietetician.
Cafeina este un stimulant gastrointestinal. Pentru pacienţii cu sindromul colonului iritabil care suferă de diaree, o perioadă de excludere a cafeinei poate fi benefică.
Grăsimile alimentare sunt, de asemenea, un modulator puternic al funcţiei motorii intestinale. Grăsimile cresc timpul petrecut de alimente la nivelul stomacului, cresc viteza cu care acestea tranzitează intestinul subţire. Balonarea este un simptom frecvent după mesele bogate în grăsimi. În general, pacienţii ce au un colon iritabil trebuie să reducă aportul total de grăsimi la 40-50 grame pe zi.
- Intoleranţele alimentare şi dietele de excludere
Intoleranţa la carbohidraţi poate fi observată la mulţi pacienţi cu colon iritabil. Malabsorbţia fructozei, lactozei şi sorbitolului este frecvent întâlnită la aceşti pacienţi. Malabsorbţia lactozei apare atunci când lactoza, zahărul principal din produsele lactate, nu este digerată complet şi nu este absorbită la nivelul intestinului subţire. Atunci când lactoza neabsorbită ajunge în colon, bacteriile de la acest nivel utilizează acest substrat pentru fermentare producând gaze şi acizi graşi cu lanţ scurt. Lactoza neabsorbită afectează şi osmolaritatea, fapt ce duce la atragerea apei în intestin şi la accelerarea tranzitului intestinal.
Fructoza este un zahăr prezent în foarte multe alimente. În ultimii 20 de ani a crescut de peste 20 de ori utilizarea acesteia în alimentele foarte procesate. Este prezentă în siropul de glucoză-fructoză, sucurile de fructe, prăjituri, jeleuri etc. Spre deosebire de glucoză, care este absorbită complet din intestin, capacitatea de absorbţie a fructozei este limitată. Astfel, atunci când este consumată în cantităţi mici, fructoza nu crează probleme. Dacă este consumată în cantitate mare, fructoza modifică osmolaritatea la nivelul intestinului, atrăgând apa la acest nivel. Aceasta poate determina distensia intestinului subţire, cauzând simptome precum durerile abdominale, balonare şi disconfort. Mai mult, după ce ajunge la nivelul colonului, fructoza neabsorbită poate fi fermentată de bacteriile de la acest nivel, producând gaze în exces.
În concluzie, având în vedere complexitatea acestei afecţiuni, intervenţia nutriţională trebuie să fie personalizată, individualizată şi adecvată simptomelor cu care se confruntă fiecare pacient. Nu există diete universal valabile şi nu este recomandată urmarea unor sfaturi privind alimentaţia furnizate de persoane neavizate, fără studii medicale în domeniul nutriţiei şi dieteticii, deoarece consecinţele pot fi nefaste.
