Conform Agenției Europeane pentru Siguranță Alimentară (EFSA), aspartamul (E 951) și produșii rezultați din scindarea acestuia sunt siguri pentru sănătatea umanaă. Această concluzie a fost publicată după o analiză a tuturor studiilor științifice disponibile în acest sens.
Aditivul utilizat ca îndulcitor este considerat sigur atunci când nu este depășită Doza Zilnică Admisă de 40 mg/kgc/zi. Acest lucru nu este valabil și pentru persoanele care suferă de fenilcetonurie, care ar trebui să urmeze o dietă cu un aport foarte scăzut de fenilalanină (produs ce rezultă din descompunerea aspartamului).
Specialiștii au concluzionat că aspartamul nu afectează creierul, sistemul nervos sau funcțiile cognitive nici la adulți, nici la copii. Astfel, produșii care rezultă din degradarea aspartamului (fenilalanina, metanol și acid aspartic) sunt prezentți, în mod natural, și în alte alimente (de exemplu, metanolul se găsește în fructe și legume). Contribuția aspartamului la expunerea totală zilnică la acești compuși este redusă.
Întrucât descompunerea aspartamului în intestin este foarte rapidă și completă, orice efect pe care aspartamul l-ar putea cauza ar trebui să fie determinat de unul dintre cei trei constituenți: acidul aspartic, fenilalanina sau metanolul.
Fenilalanina este un amino-acid ce intră în structura multor proteine întâlnite în alimente. Despre acest amino-acid se știe că este toxic în cantități mari, în special pentru dezvoltarea fetală, în cazul în care mamele suferă de fenilcetonurie.
Metanolul este prezent sau poate fi eliberat de alimente (ca de exemplu, fructe sau legume) și este produs în mod natural și de organismul uman. Devine toxic atunci când organismul este expus la o cantitate foarte mare de metanol, cum se întâmplă la consumul unor băuturi alcoolice distilate acasă. EFSA a concluzionat că metanolul derivat din aspartam reprezintă un procent foarte mic din metanolul la care suntem expuși zilnic.
Acidul aspartic este un amino-acid ce intră în structura proteinelor. Organismul poate transforma acidul aspartic într-un neurotransmițător – glutamat – care în cantitate foarte mare poate avea efecte negative asupra sistemului nervos. Specialiștii EFSA nu au găsit dovezi privind neurotoxicitatea asociată cu aspartamul.
Preocupările privind potențiala toxicitate a aspartamului au pornit de la metanol, unul dintre cei trei compuși rezultați din descompunerea îndulcitorului. Nu doar metanolul este un compus toxic, în special pentru neuroni, ci și acidul formic, substanța ce se formează din metanol. Cei care susțin teoriile privind toxicitatea aspartamului argumentează printre altele prin faptul că, deși metanolul se găsește în fructe și legume, tot aceste alimente conțin și antidotul clasic al metanolului, și anume etanolul.
