Tiroida este o glandă cu o greutate cuprinsă între 15 şi 30 g ce este situată în partea anterioară a gâtului (anterior de trahee). Are forma unui fluture, fiind alcătuită din doi lobi. Fiecare lob are o lungime aproximativă de 4 cm şi o grosime de 2 cm, însă volumul tiroidian se corelează cu sexul, vârsta, greutatea corporală şi cu aportul de iod.
Deşi tiroida este mică, reprezintă o glandă importantă a sistemului endocrin, afectând aproape toate organele din corp. Ea reglează metabolismul grăsimilor şi al carbohidraţilor, respiraţia, temperatura corporală, dezvoltarea creierului, nivelul colesterolului, funcţiile inimii şi ale sistemului nervos, nivelul de calciu din sânge, ciclul menstrual, integritatea pielii şi multe altele. Tiroida realizează aceste funcţii prin intermediul hormonilor pe care îi sintetizează.
Afecţiunile tiroidei
Reducerea producţiei de hormoni tiroidieni corespunde termenului clinic de hipotiroidism. Acesta poate fi primar (în 99% din cazuri), apărut ca urmare a pierderii sau distrucţiei permanente a ţesutului tiroidian, sau central (secundar sau terţiar) datorită stimulării insuficiente a glandei tiroide. Lipsa acestor hormoni poate încetini metabolismul, poate determina creştere în greutate, oboseală, uscarea părului şi a pielii şi dificultăţi în concentrare.
Tiroidita cronică autoimună Hashimoto (TCH) reprezintă cea mai frecventă cauză de hipotiroidism în zonele cu aport insuficient de iod, afectează aproximativ 3% din populaţia adultă, predominat sexul feminin, dar se manifestă şi la copii sau adolescenţi.
Hipertiroidismul reprezintă creşterea producţiei de hormoni tiroidieni. Dintre simptomele hipertiroidismului amintim scăderea în greutate, creşterea tensiunii arteriale, diaree.
Guşa sau creşterea în volum a glandei tiroide poate fi cauzată de hipotiroidism, hipertiroidism, aportul excesiv sau inadecvat de iod din dietă sau de cancerul tiroidian.
Foarte mulţi factori nutriţionali au o importanţă deosebită pentru optimizarea funcţiei tiroidei. Atât deficitul, cât şi excesul pot declanşa sau exagera unele simptome.
• Iodul
Iodul este un nutrient vital pentru organism şi esenţial pentru funcţionarea tiroidei; hormonii tiroidieni conţin în structura lor iodul. Deficitul de iod este considerat a fi principala cauză a afecţiunilor tiroidiene în lume.
Deficitul de iod a fost combătut şi în România prin consumul sării iodate. Aceasta, alături de peşte, produse lactate şi cereale reprezintă principala sursă de iod din dietă.
Atât excesul, cât şi deficitul de iod au riscuri semnificative; aşadar, suplimentarea ar trebui să fie făcută cu prudenţă.
• Vitamina D
Deficitul de vitamina D este corelat cu tiroidita autoimună Hashimoto, conform unui studiu care a arătat că 90% dintre pacienţii studiaţi prezentau acest deficit. A fost neclar însă dacă deficitul reprezintă o consecinţă directă a afecţiunii.
De asemenea, se ştie că hipertiroidismul duce la pierderea de masă osoasă, vitamina D putând avea un rol important în tratamentul acestei afecţiuni.
Dintre alimentele care conţin vitamina D amintim: peştele gras, laptele şi produsele lactate, ouăle şi ciupercile.
• Seleniu
Cea mai mare concentraţie de seleniu se găseşte în glanda tiroidă, fiind evidenţiat faptul că acest mineral este esenţial pentru funcţionarea enzimelor implicate în funcţionarea tiroidei. Seleniul este un mineral esenţial pentru funcţionarea sistemului imun, pentru funcţia cognitivă şi pentru fertilitate.
Pentru a avea un aport corespunzător de seleniu, se recomandă consumul de alimente precum nucile braziliene, tonul şi crustaceele.
• Vitamina B12
Studiile au arătat că aproximativ 30% dintre persoanele cu tiroidită autoimună se confruntă şi cu un deficit de vitamina B12. Sursele alimentare de B12 includ moluştele, sardinele, somonul, organele, carnea şi produsele lactate.
Substanţele goitrogene
Vegetalele crucifere, aşa cum sunt broccoli, conopida şi varza conţin în mod natural un compus numit goitrină. Acest compus poate interfera cu acţiunea hormonilor tiroidieni. Acest lucru poate preocupa în special atunci când există şi un deficit de iod. Prepararea termică a acestor legume distruge o mare parte din aceste substanţe.
