Pe lângă anorexie și bulimie, se discută tot mai multă de o tulburare de alimentație care poate duce la obezitate, numită sindrom de alimentație nocturnă. Acest sindrom afectează 1,5% din populație, în mod special, femeile.
Sindromul de alimentație nocturnă a fost descris pentru prima dată de Dr. Albert Stunkard, în 1955, în încercarea sa de a determina comportamentul alimentar la pacienții obezi care nu au reușit să piardă în greutate, nici chiar sub tratament dietetic.
Caracteristicile sindromului de alimentație nocturnă
- Anorexia de dimineață: acești pacienți nu mănâncă micul dejun și nu consumă alimente în prima parte a zilei.
- Hiperfagia nocturnă: consumă cantități mari de alimente pe timp de noapte – de obicei în jur de 35% din totalul caloriilor care ar trebui să fie consumate ziua sunt consumate în timpul nopții.
- Insomnia: acești oameni suferă de insomnie sau de întreruperi frecvente ale somnului.
Acest tip de pacienți consumă alimentele ca un antidepresiv sau anxiolitic pentru a atenua depresia sau anxietatea.
Cauze
- Izolarea socio-emoțională
- Stresul
- Conflictele familiale
- Respectul de sine scăzut
- Anxietatea
- Depresia
Sindromul de alimentație nocturnă diferă de alte alte tulburări de alimentație și obezitate prin:
- frecvența și cantitatea de alimente consumate;
- cei care suferă de acest sindrom consumă mai puține calorii decât cei care suferă de bulimie.
Cum se tratează sindromul de mâncare nocturnă?
Acest sindrom, la fel ca și alte tulburări de alimentație asociate cu obezitatea, ar trebui să fie tratat într-un mod interdisciplinar, cu ajutorul specialiștilor în alimentație, dar și al psihologilor, pentru a aborda toate aspectele problemei și de a obține rezultate pe termen lung.
