Pentru cei mai mulţi dintre noi, ţesutul adipos (popular denumit „grăsime”) are o reputaţie proastă. De la depozitele care apar pe coapsele femeilor odată cu înaintarea în vârstă, la burta pe care o fac bărbaţii mari consumatori de bere, grăsimea a devenit duşmanul pe care cei mai mulţi dintre noi dorim să îl înlăturăm fie cu diete draconice, fie cu zeci de minute de sport epuizant. Nu contează cât de chinuitoare e metoda folosită, ştim doar că grăsimea e un lucru de care vrem să scăpăm definitiv şi de care sa nu mai auzim vreodată în viaţa asta!
Dar, pentru oamenii de ştiinţă, ţesutul adipos este extrem de intrigant şi devine din ce în ce mai fascinant cu fiecare zi. Ţesutul adipos are cu mult mai multe funcţii decât ne-am fi gândit.
Astfel, există mai multe tipuri de ţesut adipos, cu roluri diferite în organism: ţesut adipos alb şi ţesut adipos brun.
Ţesutul adipos alb este implicat, în primul rând, în depozitarea şi mobilizarea energiei. Acest tip de ţesut adipos este localizat în diverse zone ale corpului, are o capacitate enormă de expansiune, iar acumularea de grăsime în exces este asociată cu tulburări metabolice. Ţesutul adipos brun este specializat în consumul de energie. Acesta reprezintă un organ cu rol important în termogeneză, iar adipocitele brune ard grăsimea. Denumirea ţesutului adipos brun este dat de faptul că adipocitele care îl constituie conţin un număr foarte mare de mitocondrii (organite celulare cu rol în producerea de energie) care îi dau culoarea brună specifică.
Studiile recente au arătat că persoanele mai slabe au o cantitate mai mare de ţesut adipos brun comparativ cu cele supraponderale sau obeze. Mai mult, se studiază chiar posibilitatea stimulării dezvoltării acestui tip de ţesut adipos, ca metodă de tratament a obezităţii.
Copiii au mai mult ţesut adipos brun decât adulţii, acesta ţinându-le cald celor mici. Depozitele de ţesut adipos brun scad la adulţi, dar tot ajută la menţinerea temperaturii corporale.
Se consideră că ţesutul adipos brun poate fi comparat mai mult cu un muşchi întrucât atunci când este activat consumă grăsime. Chiar dacă persoanele slabe au mai mult ţesut adipos brun, şi la acestea ţesutul adipos alb este mult mai dezvoltat. Astfel, se estimează că o persoană de 70 kg are în medie 10-15 kg de ţesut adipos şi aproximativ 0,5-1 g de ţesut adipos brun. Dar, această cantitate mică de ţesut adipos brun, stimulată corect, poate arde 300-500 Calorii/ zi, suficient pentru o scădere în greutate de 1 kg pe săptămână.
„Grăsimea” albă are rolul de a stoca energie şi de a produce hormoni. Printre altele, celule adipoase mici produc un hormon numit adiponectină, care face ficatul şi muşchii sensibili la acţiunea insulinei, scăzând riscul de diabet sau boli de inimă. În caz de obezitate, producţia de adiponectină scade sau este oprită, făcând loc bolilor.
