Suntem convinși că centrul de comandă al organismului nostru se află la nivelul creierului, că rețeaua neuronală de acolo știe tot și controlează fiecare dintre miliardele de reacții care au loc la nivelul corpului uman. Mintea noastră poate influența pozitiv funcționarea organelor, așa cum gândurile negative, stresul, situațiile care ne afectează negativ psihicul se reflectă în tot organismul.
V-ați gândit însă că aceste influențe pot acționa și în sens invers – de la organe către creier, că poate mai există la nivelul organismului uman un al doilea creier?
Dacă ați simțit „fluturii” din stomac dinainte de o întâlnire, chinurile gastrice ce preced examenele grele sau balonările care apar în situațiile de stres extrem, atunci ați văzut deja în acțiune cel de-al doilea creier pe care-l dețineți.
Sistemul nervos de la nivelul intestinului (enteric) este denumit popular „al doilea creier”. Această rețea complexă de peste 100 de milioane de neuroni lucrează independent de vreo comandă de la nivelul creierului. E ca și cum creierul ar fi avut nevoie să externalizeze unele dintre funcțiile sale și și-a construit o filială de-a lungul tubului digestiv. Sistemul nervos enteric controlează aparatul digestiv folosind aceleași componente ca și creierul – neuroni, neurotransmițători și proteine.
O analiză mai profundă a acestei mase neuronale a arătat că aceasta nu se ocupă doar de procesele de digestie. Acest mic creier, în conexiune cu cel mare, determină parțial starea noastră mentală și joacă un rol important în evoluția anumitor afecțiuni. Rețeaua neuronală enterală nu ne ajută totuși în procesele de gândire… religia, filosofia și poeziile fiind lăsate creierului.
Multitudinea de neuroni de la nivelul sistemului nervos enteral ne ajută să „simțim” lumea interioară a tubului digestiv și conținutul acestuia. Multe dintre aceste fibre neuronale au rol în procesul digestiei. Scindarea alimentelor, absorbția nutrienților și eliminarea rezidurilor necesită procese chimice, mecanice și contracții musculare care să ajute la transportul alimentelor.
Echipat cu propriile reflexe și simțuri, cel de-al doilea creier poate controla comportamentul tubului digestiv independent de creier. Cu alte cuvinte, creierul din cap nu are nevoie să-și „murdărească mâinile” și cu treaba neplăcută a digestiei, care este delegată neuronilor enterali.
În timp ce pentru restul organelor circulația informațiilor se face de la creier către periferie, 90% dintre fibrele principalului nerv visceral – nervul vag – poartă informații de la intestin la creier și nu invers. Cu siguranță că o parte din această informație este neplăcută.
Așadar, dați o mai mare atenție alimentației întrucât aceasta ar putea să ne influențeze mai mult decât am fi crezut!
De asemenea, neuronii de la nivelul intestinului influențează, probabil, și o mare parte dintre emoțiile noastre. Fluturii din stomac ce apar ca răspuns la un stres sunt doar un exemplu. Astfel, se pare că starea noastră de zi cu zi poate fi influențată de mesaje care vin de la nivel intestinal. De exemplu, stimularea electrică a nervului vag – un tratament folositor pentru depresie – poate imita aceste semnale.
Trebuie să luăm în calcul și faptul că unele tratamente pentru depresie ce au ca țintă creierul pot afecta, fără intenție, intestinul.
Sistemul nervos enteral folosește peste 30 de neurotransmițători, la fel ca și creierul, 95% din serotonina din organism fiind localizată la nivelul intestinului. Studii recente au arătat că serotonina de la nivel intestinal ar putea juca un rol în afecțiuni cu care nu s-ar fi crezut că ar putea avea vreo legătură: un studiu publicat recent a arătat că un medicament care inhibă eliberarea serotoninei la nivel intestinal contracarează distrugerea osoasă din osteoporoză la rozătoare. De asemenea, serotonina de la nivel intestinal ar putea avea un rol și în autism.
Totuși, ce rol au acești neurotransmițători din intestin?
În creier, dopamina, unul dintre neurotransmițători, este o moleculă asociată cu plăcerea și sistemul de recompensă. Acționează și în intestin, transmițând mesaje între neuronii care coordonează contracția mușchilor din colon, de exemplu. Mesaje transmite și serotonina – „hormonul fericirii” – moleculă implicată în prevenirea depresiei și în reglarea somnului, apetitului și a temperaturii corporale. Dar influența sa trece mult mai departe. Serotonina produsaă la nivel intestinal trece în sânge, fiind implicată în repararea celulară la nivelul ficatului și plămânilor. Este, de asemenea, implicată în dezvoltarea inimii, precum și în reglarea densității osoase.
