Obezitatea reprezintă nu doar o problemă estetică, ci mai ales una medicală * Nu doar kilogramele în plus contează, ci şi modul în care acestea sunt distribuite la nivelul organismului * Alături de IMC, Circumferinţa abdominală (CA) reprezintă un indicator important al riscurilor pe care excesul ponderal le aduce cu sine
Obezitatea este un factor de risc important pentru afecţiunile cardiometabolice, inclusiv diabet, hipertensiune, dislipidemie şi boală coronariană. Mai multe instituţii internaţionale, inclusiv Organizaţia Mondială a Sănătăţii au stabilit criterii pentru clasificarea statusului ponderal în funcţie de Indicele de Masă Corporală (IMC). Femeile şi bărbaţii care au IMC ≥30 kg/m2 sunt considerate obeze şi au, în general, un risc mai crescut de a se confrunta cu probleme de sănătate comparativ cu persoanele supraponderale (IMC între 25.0 şi 29.9 kg/m2) sau normoponderale (IMC între 18.5 şi 24.9 kg/m2). Prin urmare, IMC a devenit un „standard de aur” pentru identificarea pacienţilor cu risc de a dezvolta afecţiuni legate de adipozitate.
Nu doar cantitatea, ci şi distribuţia grăsimii corporale este, la rândul sau, un factor de risc important pentru aceste afecţiuni. Astfel, distribuţia în exces a ţesutului adipos la nivel abdominal creşte şi mai mult riscul pentru aceste afecţiuni. Măsurarea cu precizie a grăsimii abdominale necesită tehnici speciale de imagistică radiologică. Prin urmare, circumferinţa abdominală (CA) este un indicator utilizat frecvent pentru evaluarea masei de grăsime abdominală (grăsime subcutanată şi intra-abdominală).
CA se măsoară cu centimetrul la jumătatea distanţei dintre rebordul costal şi creasta iliacă şi reflectă dispoziţia abdominală a ţesutului adipos. Sunt considerate a avea risc crescut de afecţiuni legate de obezitate femeile cu CA mai mare de 80 cm şi bărbaţii cu CA mai mare de 94 cm.
Ţesutul adipos este constituit din adipocite, celule inflamatorii, precum şi ţesut vascular, conjunctiv şi nervos. Ţesutul adipos este distribuit în întreg organismul, atât sub forma unor compartimente mari omogene, cât şi sub formă de celule „infiltrate” sau adiacente altor ţesuturi. Cea mai mare parte a ţesutului adipos (aproximativ 85%) este distribuită subcutanat, o cantitate mică (aproximativ 15%) fiind distribuită în abdomen, atât la persoanele normoponderale, cât şi la cele obeze. Procentul de grăsime abdominală este influenţat de sex, vârstă, etnie, activitate fizică şi adipozitate totală.
