Cancerul colorectal este una dintre cele mai frecvente forme de cancer la nivel mondial și una dintre principalele cauze de mortalitate oncologică. Și în România, povara acestei boli este deosebit de importantă. Astfel, numai în anul 2024, aproximativ 12.700 de persoane au primit acest diagnostic, în același an, 6800 de decese fiind atribuite acestui tip de cancer. Dacă luăm în considerare împreună femeile și bărbații, cancerul colorectal este în prezent cel mai frecvent cancer diagnosticat în România și a doua cauză de mortalitate prin cancer.
Factorii de risc pentru acest tip de cancer sunt numeroși, pornind de la factorii genetici, istoricul familial, vârsta înaintată, bolile inflamatorii intestinale, obezitatea, diabetul de tip 2 și ajungând până la stilul de viață, caracterizat prin fumat, consum de alcool, sedentarism și alimentație nesănătoasă, săracă în fibre și bogată în carne procesată și carne roșie.
Dintre acești factori, relația dintre excesul ponderal și cancerul colorectal a constituit subiectul a numeroase cercetări științifice din ultima perioadă, atât prin rolul adipozității ca factor de risc, cât și prin mecanismele fiziopatologice, precum și prin impactul acestuia în managementul acestei patologii, după diagnosticare.
Astfel, relația dintre greutate și cancer este mult mai complexă decât ne-ar putea sugera simpla calculare a indicelui de masă corporală (IMC). Cu alte cuvinte, nu contează doar câte kilograme are o persoană într-un anumit moment. Contează unde este depozitat țesutul adipos, cât timp a fost expus organismul excesului ponderal, cum s-a modificat greutatea de-a lungul vieții și, în cazul unei persoane care are deja cancer, dacă pierderea în greutate este voluntară sau cauzată de boală.
Obezitatea crește riscul de cancer colorectal
Studiile recente susțin asocierea dintre excesul ponderal și riscul de cancer colorectal, persoanele cu obezitate având, în medie, un risc mai mare de cancer colorectal comparativ cu persoanele fără obezitate. Însă IMC-ul nu spune întreaga poveste și are o limitare fundamentală: nu ne spune din ce este alcătuită greutatea corporală și nici unde este localizat țesutul adipos.
Două persoane cu același IMC pot avea compoziții corporale foarte diferite. Una poate avea mai multă masă musculară și puțină grăsime viscerală, iar cealaltă poate avea o masă musculară redusă și o acumulare importantă de țesut adipos abdominal.
Din perspectiva riscului metabolic și, probabil, oncologic, aceste două situații nu sunt echivalente.
Grăsimea abdominală pare să fie deosebit de importantă
O meta-analiză publicată în 2026 a arătat că obezitatea abdominală se asociază cu un risc mai mare de cancer colorectal. Relația pare să fie ceva mai puternică pentru cancerul de colon decât pentru cancerul rectal și, în unele analize, mai evidentă la bărbați decât la femei.
Aceste date sugerează că, atunci când discutăm despre legătura dintre obezitate și cancer, întrebarea relevantă nu este numai:
„Câte kilograme are persoana?”
ci și:
„Unde este depozitat țesutul adipos?”
Contează și cât timp trăim cu exces ponderal
O altă schimbare importantă de perspectivă privește durata obezității.
Nu este același lucru, din punct de vedere biologic, ca o persoană să se îngrașe târziu, de exemplu, să ajungă la un IMC de 31 kg/m² la 60 de ani, sau să trăiască cu același IMC începând de la 25 de ani. În al doilea caz, organismul a fost expus timp de decenii la un mediu metabolic asociat cu excesul de țesut adipos.
Astfel, studiile au arătat că persoanele care au trăit mai mult timp cu exces ponderal au un risc mai mare de cancer colorectal decât cele care și-au menținut greutatea în limite normale.
Cu cât expunerea a fost mai mare și mai îndelungată, cu atât asocierea cu riscul de cancer colorectal este mai evidentă.
Acest lucru susține un concept extrem de important:
riscul oncologic poate fi legat nu doar de existența obezității, ci și de „doza” cumulativă de adipozitate la care organismul a fost expus de-a lungul vieții.
Este oarecum asemănător modului în care, în cazul fumatului, nu contează numai dacă persoana fumează în prezent, ci și cât a fumat și de câți ani.
De ce ar putea țesutul adipos să favorizeze apariția cancerului?
Țesutul adipos nu este un simplu depozit pasiv în care organismul păstrează energie. Este un țesut biologic activ, capabil să influențeze metabolismul, sistemul endocrin și răspunsul inflamator.
Legătura dintre obezitate și carcinogeneza colorectală este probabil rezultatul mai multor mecanisme care acționează simultan.
1. Insulinorezistența și nivelurile crescute de insulină
Adipozitatea viscerală favorizează apariția insulinorezistenței. Pentru a menține glicemia în limite normale, pancreasul poate răspunde prin producerea unor cantități mai mari de insulină.
Pe termen lung, nivelurile crescute de insulină și modificările unor factori de creștere pot crea un mediu care favorizează proliferarea celulară și poate reduce mecanismele prin care organismul elimină celulele anormale.
Acesta este unul dintre mecanismele biologice cel mai frecvent discutate în relația dintre excesul de țesut adipos și cancerul colorectal.
2. Inflamația cronică de intensitate redusă
Obezitatea, mai ales cea viscerală, este asociată cu o stare inflamatorie sistemică de grad redus.
Țesutul adipos în exces poate modifica secreția unor substanțe implicate în inflamație și poate influența modul în care comunică între ele celulele sistemului imun.
În timp, acest mediu inflamator poate favoriza stresul oxidativ și condiții biologice care susțin apariția și dezvoltarea unor celule anormale.
3. Adipokinele
Țesutul adipos secretă molecule cu rol endocrin, numite adipokine.
Dintre acestea, adiponectina și leptina sunt printre cele mai studiate. O meta-analiză din 2025 a sugerat că nivelurile mai mari de adiponectină se asociază cu un risc mai mic de cancer colorectal, în timp ce pentru leptină rezultatele sunt mai puțin clare.
Acest lucru întărește ideea că nu contează exclusiv „cantitatea de grăsime”, ci și funcționarea metabolică și endocrină a țesutului adipos.
4. Microbiota intestinală și metaboliții
Obezitatea și anumite tipare alimentare care pot însoți excesul ponderal se asociază și cu modificări ale microbiotei intestinale, ale metabolismului acizilor biliari și ale producției unor metaboliți microbieni.
Este un domeniu foarte activ al cercetării, dar aici trebuie păstrată prudența: avem dovezi mult mai ferme pentru relația dintre adipozitate și riscul de cancer colorectal decât pentru existența unei anumite „microbiote a obezității” care ar determina direct cancerul.
Cel mai probabil, microbiota reprezintă o componentă dintr-o rețea biologică mai largă în care dieta, metabolismul, inflamația și țesutul adipos se influențează reciproc.
În concluzie, pentru a înțelege cu adevărat relația dintre greutate și cancerul colorectal, trebuie să privim dincolo de cântar: la distribuția țesutului adipos, la durata obezității, la modificările ponderale, la masa musculară și la contextul metabolic în care toate acestea apar.
