Bem sau nu suc de portocale la micul dejun? Încărcat cu vitamine, minerale, dar și cu zaharuri, sucul de portocale poate reprezenta un imbold energetic la început de zi. Poate determina acest suc, pe lângă o „explozie” energetică de moment, o „încetinire” ulterioară a metabolismului, mai exact o scădere a „arderilor” grăsimilor?
Sucurile de fructe, ceaiurile îndulcite, laptele, băuturile răcoritoare și cele cu alcool, toate fac parte din categoria băuturilor calorice. Deși sunt de multe ori neglijate atunci când se urmărește reducerea aportului caloric, aceste băuturi sunt, conform studiilor realizate până în prezent, implicate în dezvoltarea obezității[1-3].
Mult timp s-a crezut că băuturile calorice cauzează creștere în greutate doar prin creșterea aportului caloric[3]. Astfel, multe studii experimentale au arătat că, atât în cazul copiilor cât și în cazul adulților, apare un exces caloric total atunci când masa este însoțită de o băutură calorică, în loc de apă. Desigur că nu ne gândim ca, atunci când consumăm un suc sau poate un pahar de vin la o masă, să mâncăm mai puțin, pentru a compensa astfel aportul caloric al băuturii.
Un studiu realizat în anul 2012[4] a arătat însă că o băutură calorică ce este consumată împreună cu o masa influențează nu doar aportul caloric total, ci și resursele pe care organismul le va consuma, cu prioritate, după masa respectivă. Spre deosebire de situația în care se bea apă, consumul de băuturi calorice prioritizează oxidarea carbohidraților față de cea a grăsimilor prin creșterea disponibilității carbohidraților și/sau prin stimularea secreției de insulină[5-8].
Concret, cercetătorii au demonstrat faptul că, dacă adăugăm un suc de portocale la micul dejun, viteza de „ardere” a grăsimilor din organism scade semnificativ, grăsimile ingerate la masa respectivă sunt consumate foarte lent, într-un timp mult mai lung, existând riscul ca, în timp, ele să se acumuleze.
Studiul a comparat balanța energetică și pe cea a grăsimilor în cazul unor adulți și al unor adolescenți sănătoși, normoponderali. Presupunând că intervalul de timp mediu dintre o masă și gustarea următoare ar fi de ~3 h, studiul a încercat să evalueze dacă indivizii care consumă un suc de portocale la mic dejun, în loc de apă, vor oxida cantitatea de grăsime consumată la micul dejun până la masa următoare.
Cercetătorii au constatat că, după micul dejun, nivelul de insulină a crescut raportat la nivelul bazal pentru ambele grupe de vârstă. Creșterea postprandială a nivelului de insulină a fost mai prelungită atunci când la micul dejun a inclus și un suc de portocale. În acest caz, nivelul de insulină a fost peste cel bazal, atât la 30, la 90, cât și la 120 minute după micul dejun. Dacă la micul dejun s-a consumat apă, nivelul de insulină salivară a fost peste cel bazal doar 60 de minute în cazul adolescenților, și doar 90 de minute în cazul adulților.
Pentru ambele grupe de vârste, oxidarea grăsimilor a scăzut semnificativ la 30 de minute de la micul dejun, în cazul grupului cu suc de portocale, dar nu s-a schimbat semnificativ în cazul celor care au băut apă. Schimbările postprandiale în oxidarea grăsimilor au fost modificate semnificativ de băutura consumată la micul dejun.
La adolescenți, micul dejun cu suc de portocale a fost asociat cu o scădere cu 29% a oxidării postprandiale a grăsimilor comparativ cu micul dejun la care s-a băut apă. La adulți, micul dejun cu suc de portocale a fost asociat cu o scădere cu 31% a oxidării postprandiale a grăsimilor.
Aportul caloric al micului dejun cu suc de portocale a fost cu 882 kJ (210 kcal) mai mare decât în cazul în care s-a consumat apă. Sucul de portocale a dublat conținutul în carbohidrați al mesei. Ambele mese au avut același conținut în grăsimi (12g).
La 150 de minute după masa cu suc de portocale, adolescenții abia terminau de oxidat cantitatea de grăsime consumată la micul dejun. La acel moment, adulții nu terminaseră încă de oxidat grăsimea de la micul dejun.
Spre deosebire de aceștia, în același interval de timp, toți cei care băuseră apă terminaseră de oxidat grăsimea pe care o consumaseră la micul dejun.
Astfel, indivizii din grupul cu suc de portocale pot fi predispuși la acumulare de țesut adipos dacă sunt sedentari și dacă sunt consumate grăsimi la fiecare masă.
Acumularea de țesut gras în organism apare atunci când aportul de grăsimi și/sau sinteza depășește oxidarea grăsimilor. Sucul de portocale nu contribuie la aportul de grăsimi. Ca urmare a conținutului său bogat în fructoză, sucul de portocale poate crește sinteza hepatică de grăsimi[9], deși sinteza de novo a grăsimilor din excesul de carbohidrați este neglijabilă[10]. În cazul adulților, carbohidrații în exces cresc rezervele de grăsimi, nu prin transformarea carbohidratului în grăsimi, ci mai curând prin suprimarea oxidării grăsimilor alimentare[11].
În cazul adolescenților, micul dejun cu suc de portocale a fost asociat cu un nivel al insulinei postprandiale crescut semnificativ. Insulina este un determinant foarte sensibil și important în metabolismul macronutrienților. Chiar și creșteri mici în disponibilitatea carbohidraților sau a insulinei, așa cum apar după ingestia fructozei, sunt suficiente pentru a scădea oxidarea grăsimilor[12]. Fructoza reprezintă jumătate din totalul de carbohidrați din sucul de portocale.
Deși studiul a fost realizat pe un singur tip de băutură calorică, alte tipuri de băuturi calorice, inclusiv laptele, alte sucuri, băuturile pentru sportivi, băuturile carbogazoase determină, cel mai probabil, o scădere a oxidării grăsimilor, deoarece și acestea conțin carbohidrați, determinând un răspuns similar din partea organismului.
BIBLIOGRAFIE:
- Ludwig DS, Peterson KE, Gortmaker SL. Relation between consumption of sugar-sweetened drinks and childhood obesity: a prospective, observational analysis. Lancet. 2001;357:505–8 [PubMed]
- Harrington S. The role of sugar-sweetened beverage consumption in adolescent obesity: a review of the literature. J Sch Nurs. 2008;24:3–12 [PubMed]
- Malik VS, Schulze MB, Hu FB. Intake of sugar-sweetened beverages and weight gain: a systematic review. Am J Clin Nutr. 2006;84:274–88 [PMC free article] [PubMed]
- Stookey JD, Hamer J, Espinoza G, Higa A, Ng V, Tinajero-Deck L, Havel PJ, King JC. Orange juice limits postprandial fat oxidation after breakfast in normal- weight adolescents and adults. Adv Nutr. 2012;3(4):629S–635S
- Paterson CR. Essentials of human biochemistry. Edinburgh: Churchill Livingstone; 1987
- Hargreaves M, Hawley JA, Jeukendrup A. Pre-exercise carbohydrate and fat ingestion: effects on metabolism and performance. J Sports Sci. 2004;22:31–8 [PubMed]
- Coyle EF, Jeukendrup AE, Wagenmakers AJ, Saris WH. Fatty acid oxidation is directly regulated by carbohydrate metabolism during exercise. Am J Physiol Endocrinol Metab. 1997;273:E268–75 [PubMed]
- Sidossis LS, Gastaldelli A, Klein S, Wolfe RR. Regulation of plasma fatty acid oxidation during low- and high-intensity exercise. Am J Physiol. 1997;272:E1065–70 [PubMed]
- Stanhope KL, Schwarz JM, Keim NL, Griffen SC, Bremer AA, Graham JL, Hatcher B, Cox CL, Dyachenko A, Zhang W, et al. Consuming fructose-sweetened, not glucose-sweetened, beverages increases visceral adiposity and lipids and decreases insulin sensitivity in overweight/obese humans. J Clin Invest. 2009;119:1322–34 [PMC free article] [PubMed]
- Hellerstein MK. No common energy currency: de novo lipogenesis as the road less traveled. Am J Clin Nutr. 2001;74:707–8 [PubMed]
- McDevitt RM, Bott SJ, Harding M, Coward WA, Bluck LJ, Prentice AM. De novo lipogenesis during controlled overfeeding with sucrose or glucose in lean and obese women. Am J Clin Nutr. 2001;74:737–46 [PubMed]
- Hargreaves M, Hawley JA, Jeukendrup A. Pre-exercise carbohydrate and fat ingestion: effects on metabolism and performance. J Sports Sci. 2004;22:31–8 [PubMed]