Slăbirea „localizată” reprezintă un concept intens mediatizat, dar care, deși este promis de numeroase terapii, diete sau programe de antrenament, nu are susținere științifică; *studiile realizate până acum au arătat că, indiferent de metoda aleasă, scăderea în greutate se face generalizat și nu localizat.
Se poate ca, asemeni celor mai mulți oameni, să fi exagerat cu prăjiturile de sărbători, să fi mâncat pe timpul nopții în sesiune sau, pur și simplu, stresul de la serviciu să vă fi determinat să depășiți orice limită la consumul de ciocolată sau zahăr în cafea! Indiferent de situație, este posibil să fi încercat deja variatele aparate de la sălile de sport sau exercițiile cu ajutorul cărora să puteți scăpa de stratul adipos depus în anumite zone ale corpului. Este posibil, însă, să slăbim „localizat”? Reclamele ar putea spune că da. Studiile științifice sugerează contrariul.
Slăbirea „localizată” a devenit o idee populară deoarece apelează la intuiția noastră. Până la urmă, pare logic să presupunem că grăsimea pe care o pierdem când facem sport provine din zona învecinată mușchilor pe care îi lucrăm. Acest lucru a fost infirmat încă din 1971 printr-un un studiu realizat în cadrul Universității din California (1), în care au fost incluși jucători de tenis. În cazul jucătorilor de tenis, efortul fizic făcut de brațe este foarte diferit. Prin urmare, dacă slăbirea „localizată” ar fi fost un concept valid, ne-am fi așteptat ca brațul dominant al sportivilor să aibă un strat adipos subcutanat mai redus comparativ cu celălalt braț. Atunci când au măsurat grosimea stratului de țesut adipos subcutanat în puncte specifice ale brațelor, cercetătorii nu au descoperit diferențe semnificative între cele două brațe.
Mai recent, în anul 2007, în cadrul unui studiu realizat de Universitatea din Connecticut (2), cei 104 participanți au efectuat un program supravegheat de antrenament de rezistență în care brațul lor non-dominant a fost lucrat în mod selectiv. Măsurătorile țesutului adipos subcutanat realizate cu ajutorul RMN, înainte și după program, au arătat că pierderea de grăsime tinde să fie generalizată, din tot organismul, mai curând decât de la nivelul brațului antrenat.
Se pare că există câteva motive fiziologice care explică de ce slăbirea „localizată” nu poate avea loc. Grăsimea din celulele adipoase este sub formă de trigliceride. Celulele musculare nu pot utiliza direct trigliceridele ca și combustibil; ar fi ca și cum am încerca să facem să funcționeze un autovehicul cu țiței brut. Trigliceridele trebuie să fie, mai întâi, scindate în glicerol și acizi grași, care intră apoi în fluxul sanguin. Prin urmare, grăsimea consumată ca și combustibil în timpul efortului fizic prelungit provine din toate zonele corpului, nu doar din partea cu care se fac mai multe exerciții.
Mai mult, multe dintre exercițiile asociate cu slăbirea „localizată” nu consumă, în realitate, multe calorii și, dacă nu vom consuma multe calorii, nu vom pierde țesut adipos din nicio zonă a corpului (teoretic, pentru a pierde 500 de grame, trebuie să obținem un deficit energetic de 3500 Calorii). În realitate, sunt șanse mai mari să scădeți în greutate dacă începeți un program de alergare decât dacă începeți un program de exerciții pentru abdomen și genoflexiuni! Antrenamentul de tip HIIT (High-Intensity Interval Training), care alternează perioade scurte de exerciții de mare intensitate cu perioade de exerciții de mică intensitate, pot fi mai eficiente datorită creșterii ratei metabolice care apare pentru o perioadă de până la 24 de ore după finalizarea exercițiilor. Ridicatul greutăților poate, de asemenea, ajuta în obținerea unor rezultate optime. Este important să vă mențineți masa musculară deoarece nu veți obține un aspect tonifiat dacă veți pierde și masă slabă împreună cu țesutul adipos!
Și, cel mai important lucru pe care ar trebui să îl aveți în vedere este că atunci când vă propuneți să scădeți în greutate, ar trebui să porniți de la alimentație. Ce folos dacă veți consuma 500 de Calorii făcând sport, dacă le veți pune înapoi mâncând mai mult…
Bibliografie:
1.GRANT GWINUP, M.D., F.A.C.P.; REG CHELVAM, M.R.C.S.; and TERRY STEINBERG, M.D. Thickness of Subcutaneous Fat and Activity of Underlying Muscles Ann Intern Med. 1971;74(3):408-411. doi:10.7326/0003-4819-74-3-408;
2.Kostek MA1, Pescatello LS, Seip RL, Angelopoulos TJ, Clarkson PM, Gordon PM, Moyna NM, Visich PS, Zoeller RF, Thompson PD, Hoffman EP, Price TB. Subcutaneous fat alterations resulting from an upper-body resistance training program. Med Sci Sports Exerc. 2007 Jul;39(7):1177-85.